Înainte de a vorbi despre Marea Unire, se cuvine să amintim de sacrificiile făcute de soldaţii români pe front, dar și de familiile lor, acasă, în anii grei ai războiului din 1916–1918.
La intrarea României în luptă au fost mobilizaţi aproape 3.000 de medici. Peste 400 au căzut la datorie, fie sub focul inamicului, fie luptând cu epidemia de tifos. Doar la Turtucaia, sub tirul forţelor germano- bulgaro-turce, au fost uciși într-o singură zi 88 de medici. În prima linie s-au aflat peste 14.000 de sanitari, dintre care 2.400 și-au pierdut viaţa. Este dificilă reconstituirea cu exactitate a tabloului momentului, într-o ţară răvășită de conflagraţia mondială, aflată la începutul procesului de modernizare, cu o administraţie refugiată la Iași, fără arhive, confiscate și distruse de ocupant. Implicarea breslei medicale în război este una fără egal: unul din patru medici a slujit sub Drapel și unul din șapte a făcut sacrificiul suprem pentru Patrie.
Chiar dacă armele au tăcut, pentru medici pericolul nu a dispărut. Nici 40 de ani mai târziu, după inventarea antibioticelor, nu am putut spune că profesia noastră este una fără riscuri. Războiul, tuberculoza, HIV au făcut și încă fac victime în rândul medicilor. O pandemie de gripă a găsit medicii în prima linie a frontului, indiferent de riscurile implicate. Este dureros că acest eroism cotidian nu doar că este ignorat de români, dar uneori aceștia se lasă angrenaţi într-un conflict chiar cu armata în uniformă albă care îi apără. În loc să blameze lipsurile din sistemul sanitar – nu se fac investiţii, nu se asigură resurse pentru a evita infecţiile intraspitalicești –, unii preferă să dea în judecată medicii. Expuși la rândul lor acelorași riscuri ca pacienţii.
Hărţuirea medicului, atacurile oneroase în justiţie, valurile de reclamaţii fără temei, campaniile ostile din mediul online se petrec peste tot în lume, cu costuri mari pentru pacient, generate de reacţia firească de apărare a profesioniștilor: medicina defensivă. La noi, scandalul e parcă mai strident reproșurile mai violente, iar frustrarea medicilor care au ales să rămână acasă e poate mai amară. Putem presupune că un rol important în alimentarea campaniei antimedici îl au chiar unii doctori. Îi știţi, îi vedeţi cum caută să se afirme, fie în faţa pacientului, fie pe Facebook, atacând alţi colegi și reducând încrederea în ansamblul corpului medical.
În aceste momente, este nevoie mai mult ca oricând de unitate în interiorul breslei, de un efort comun în lupta cu cei care ne denigrează profesia. Suntem în război cu cei care ne strică reputaţia prin greșeli profesionale sau de comportament, dar și cu cei care atacă nejustificat breasla medicală. Bucurându-se alături de întreaga naţiune la aniversarea poporului nostru, Colegiul Medicilor din Municipiul București subliniază că mesajul de unitate pe care l-au transmis românii la 1 Decembrie 1918 este la fel de actual și astăzi, atât pentru membrii noștri, cât și pentru ansamblul social românesc.
Autor: Prof. dr. Cătălina Poiană, Viața Medicală nr. 49 (1506) din 7 decembrie 2018
Copyright © 2023Colegiul Medicilor din Municipiul București
